Înveţi asta la prima lecţie de jurnalism sau prima oară când intri într-o redacţie profesionistă: ştire nu e când un om e muşcat de un câine, ci când un om muşcă un câine.
Definiţia e veche de tot, de pe vremea când presa nu devenise sinonim al senzaţionalismului, şi ne vine dintr-un loc în care, spre deosebire de România, un om muşcat de câine e, oricum, un fapt rarisim. Dar nu despre presă e vorba aici, ci despre cum realitatea bate teoria, iar ceea ce în Occidentul care a dat definiţia ştirii e un lucru cât se poate de normal sau de banal, capătă proporţii de excepţionalitate la noi. Exemplu? Ştirea zilei de marţi, 23 octombrie 2012, care ne informa despre darea în folosinţă a Autostrăzii Timişoara - Lugoj Lot 1, prima lucrare de infrastructură de acest fel din România, care a fost terminată înainte de termen. În caz că nu sunteţi deja la curent cu ştirea, da, aţi citit bine: pentru prima oară în ţara noastră, după 1989, o autostradă e terminată înainte de termen! Drumul de 9,5 kilometri care continuă, practic, tronsonul Arad - Timişoara, până la DN6, ocolind oraşul de pe Bega, a fost finalizat în octombrie 2012, deşi avea ca termen negociat de predare luna aprilie 2013.
Entuziasmul cu care presa de calitate din România - câtă mai există - a preluat subiectul Autostrăzii Timişoara - Lugoj, dându-i aura de "bune practici” e de înţeles, deşi nu e în litera definiţiei-standard a ştirii. De neînţeles e cum s-au perpetuat, vreme de peste două decenii, batjocura pe bani publici şi pe bani europeni. Am ajuns până acolo, încât ne bucurăm că un drum arată bine, indiferent cât a costat şi ce şpăgi au primit diverşi sus-puşi din respectivele contracte! Am ajuns să ne bucurăm că primarul ne amenajează un parc sau că ne asfaltează aleile dintre blocuri, ca şi cum ar face-o pe banii lui, nu pe banii noştri, şi ca şi cum s-ar ocupa de asta în regim de
