Ziua 50 : luni 30 iulie.
Petrecere şi foamete în Lawra, apoi acasă.
Am plecat vineri dimineață spre Lawra, foarte aproape de granița de vest a Ghanei cu Burkina Faso. În Lawra avem o singură voluntară, Sarah. În casa ei e planificată petrecerea de despărțire a lui Pegi. Inițial trebuia să fie vreo 4 voluntari care pleacă și fac împreună petrecerea asta, dar ceilalți trei s-au retras din diverse motive. Din Bolga mergem 5 persoane. Trebuia să fim mai mulți, dar Nique are malarie, iar Malaika a zis că va veni, poate, sâmbătă, apoi a renunțat. Drumul îl facem în două etape: Bolga - Wa și Wa - Lawra.
Din Bolga până în Wa este un singur autobuz, de la firma Metro Bus. Nu-mi place să călătoresc cu autobuzul fiindcă de obicei nu-mi încap picioarele între scaune și niciodată nu am răbdare să șed pe scaun așa de mult. Acasă prefer trenul, unde pot să mă mișc, sau o mașină pe care s-o conduc eu. Aici nu sunt trenuri decât în partea de sud a Ghanei, dar și acolo rețeaua e puțin dezvoltată. În plus, am auzit fel de fel de povești de groază cu autobuzele Metro Bus, care sunt supra încărcate, oamenii sunt înghesuiți nu doar pe scaune, ci și în picioare, pe culoar. Iar călătoria durează 8 ore. Sunt așa de speriat de experiența asta încât aproape că aș fi vrut să am malarie ca să am o scuză şi să nu plec. Nu merg atât de dragul chefului cât mai ales pentru experiența călătoriei. Și, până la urmă, călătoria cu mijloacele de transport de aici e tot o parte din aventura mea africană.
Ne-am trezit la 3 noaptea ca să ajungem în stație la 4. Autobuzul pleacă doar la 6, dar trebuie să fii în autogară de la 4 ca să stai la rând și să te asiguri că prinzi bilet și loc. Am aranjat de ieri cu un taxi să ne ia de acasă și să ne ducă la autogară, fiindcă nu există taxiuri de noapte aici. În autogară ne-am cumpărat Eggie bread și Milo pentru micul dejun. Eggie bread
