- Cultural - nr. 209 / 26 Octombrie, 2012 Sensul cuvantului: sens propriu si sens figurat Sens, sensuri, s.n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale). In semiotica intelesul unui semn. Continut notional sau logic: Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational… Sensul vietii. Expresia fara sens semnifica lucruri si actiuni fara rost, la intamplare. Cuvantul sens intra in expresiile: in sensul cuiva (potrivit parerilor cuiva) si sens unic (sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta…). Din fr. sens, lat. sensus. Propriu, -ie, proprii adj. 1. Care apartine exclusiv cuiva; personal… 2. Caracteristic, specific. In sintagma: substantiv propriu – nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scriu cu initiala mare (Ioan, Ionescu, Bulevardul Pacii, Targu-Mures). 3. (Despre cuvinte, despre termeni) care reda exact ideea ce trebuie exprimata: (Despre sensuri) de baza, prim. Cuvintele "vatra” (locul din cuptor unde se face focul; soba, cuptor) si "ard” (despre foc – a fi aprins) din versurile: "Tu torci. Pe vatra veche ard,/Pocnind din vreme-n vreme,/Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacara lor geme” sunt folosite avand sens propriu si de baza. Semnificatia versurilor din poezia Mama, de George Cosbuc, este, desigur, profunda: lumina palida a celor "trei vreascuri rupte dintr-un gard”, arzand pe vatra veche, este in deplina concordanta cu sufletul pustiu al mamei care isi are fiul plecat departe. Dar in textul poetic reprodus, cuvintele "vatra” si "a arde” se folosesc cu (in) sens propriu. Figurat, -a, figurati, -te adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor). Intrebuintat cu un alt inteles decat cel obisnuit, propriu, de obicei pentru obtinerea unor efecte stilistice. (Substantivizat