In fiecare an, la 26 octombrie, biserica noastra crestin-ortodoxa celebreaza sarbatoarea Sfantului Dumitru, Izvoratorul de Mir, cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru.
Exista o serie de superstitii si obiceiuri legate de Sfantul Dumitru, una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei.
In credinta populara, anul este impartit in doua anotimpuri, vara si iarna. Daca Sfantul Gheorghe este cel care incuie iarna si trezeste la viata intreaga natura, Sfantul Dumitru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele. Exista credinta ca, in aceasta zi, caldura intra in pamant si frigul crancen incepe sa-si arate coltii.
In aceasta zi, in multe zone ale tarii, sunt aprinse focuri care protejeaza, purifica si inlesnesc casatoria, cunoscute in popor si ca Focul lui Samedru. Focul, cu rol purificator si protector, apara impotriva relelor, a necazurilor si tine departe de om si gospodaria lui fiarele padurii. Totodata, se crede ca la aceste focuri vin si mortii sa se incalzeasca.
Se spune ca focul este menit sa apere copiii care se joaca in jurul lui ori sar peste el cand vapaia se domoleste. Tinerii, insa, sar peste foc, chiuie si joaca, in speranta ca se vor casatori in curand.
Din focul stins, gospodarii iau cate un carbune pe care il arunca in gradina lor, iar cenusa ramasa de pe urma focului este raspandita peste pamanturi, crezandu-se ca astfel gradina respectiva va capata dar de rod si de belsug.
Acasa femeile gospodine pregatesc pomeni si impart copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar in unele zone pentru sufletul celor morti se da grau fiert in lapte. In bisericile crestin-ortodoxe se tin slujbe speciale, iar la sfarsit se impart saracilor pachete cu mancare.
In popor se crede ca Ziua Sfantului Dumitru este si Ziua Soroacelor, de aceea este importan
