Deşi comerţul cu servicii s-a liberalizat în multe ţări, contribuabilii interpretează greşit modul de impozitare a serviciilor cumpărate din străinătate. Află care e impozitul adecvat pentru aceste servicii

Globalizarea şi tehnologia reduc distanţele şi măresc uşurinţa cu care un produs sau serviciu poate fi procurat în principiu de oriunde. Acest lucru este în mod deosebit valabil în domeniul serviciilor internaţionale, întrucât multe ţări au liberalizat comerţul internaţional cu servicii şi, în general, serviciile se impozitează mai simplu şi mai puţin restrictiv în comparaţie cu bunurile (e.g. nu există în mod normal taxe vamale, formalităţi de import-export etc.).

Totuşi, aceste servicii sunt impozitate, şi în acest spaţiu aş vrea să ating câteva aspecte fiscale aferente, care câteodată dau naştere la controverse şi interpretări diferite. Mă voi referi strict la situaţia serviciilor prestate de către o persoană juridică străină unei persoane juridice din România. Volumul şi diversitatea lor cresc în fiecare an, şi înţelegerea implicaţiilor fiscale devine din ce în ce mai importantă.

În mod normal, sunt trei impozite sau taxe principale care au incidenţă asupra unui asemenea serviciu: TVA, impozit pe profit şi impozit prin reţinere la sursă.

În ceea ce priveşte TVA, deseori e suficient să se reţină un simplu fapt şi anume: indiferent de situaţia specifică în care se află cumpărătorul român, în vasta majoritate a cazurilor, cumpărarea unui serviciu din străinătate nu implică decât taxarea inversă cu TVA.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, situaţia e relativ bine cunoscută: atâta timp cât există documentaţia explicativă cerută de lege, costurile cu serviciile cumpărate din străinătate sunt deductibile (art. 21, paragraful (4), litera m) din Codul fiscal). Desigur, suficienţa documentaţiei a fost, este şi va fi un subiect de c