Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este prăznuit de Biserică pe 26 octombrie. Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), care au condus împreună, o perioadă, Imperiul Roman.

Vrând să reformeze viaţa religioasă, cei doi împăraţi au întărit cultul lui Jupiter şi al celorlalţi zei din panteonul roman, declanşând o cumplită prigoană la adresa creştinilor.

Sfântul Dimitrie a fost fiul guvernatorului Tesalonicului. După moartea tatălui, a fost numit în locul acestuia, dovedind excelente calităţi de conducător. Dar, cum nu şi-a ascuns credinţa creştină şi nici nu a vrut să se lepede de ea, Dimitrie a fost întemniţat la scurt timp.

În acele vremuri, creştinii erau ucişi în aşa-zisele "jocuri" romane, în fapt nişte spectacole sângeroase în care cei ce-l mărturiseau pe Hristos erau aruncaţi fiarelor sălbatice sau puşi să se lupte cu gladiatori profesionişti, bine antrenaţi. De obicei, creştinii erau victime sigure, spre distracţia crudă a romanilor.

Printre cei mai temuţi gladiatori ai vremii, se număra un oarecare Lie, din neamul vandalilor. Acesta ucisese mulţi creştini. În temniţă, Dimitrie s-a întânit cu un tânăr ostaş creştin, Nestor, care, simţindu-i sfinţenia, i-a cerut binecuvântarea de a-l înfrunta pe Lie, cu nădejdea că va pune capăt omorurilor. Dimitrie i-a făcut lui Nestor semnul crucii pe frunte şi l-a binecuvântat: "Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi!"

Într-adevăr, cu rugăciunile lui Dimitrie, Nestor săvârşeşte ceea ce părea imposibil: îl străpunge cu lancea pe uriaşul Lie şi îl omoară.

Aflând despre binecuvântarea lui Dimitrie, împăratul Maximian a poruncit ca acesta şi Nestor să fie ucişi. Soldaţii îi taie mai întâi capul lui Nestor, apoi coboară în temniţă, după Dimitrie. Văzându-i pe atacatori, sfântul ridică mâna dreaptă, astfel că prima suliţă îl