După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, chiar la începutul aplicării în agricultură a principiilor revoluţionare, Ximen Nao, un gospodar din ţinutul Gaomi de nord-est, acelaşi meleag din romanul Sorgul roşu (Editura Humanitas Fiction, traducere Dinu Luca, 2010), este condamnat la moarte şi executat cu şapte zile înainte de Sărbătoarea Primăverii (sărbătoarea Anului Nou tradiţional chinezesc) pentru că, spune Huang Tong – executorul ordinului –, „aşa e politica”. Singura vină pe care Ximen şi-o recunoaşte este aceea că şi-a „ţinut casa cu hărnicie şi chibzuială”, că a făcut bine oamenilor şi că a dat bani pentru repararea statuilor zeilor. Şi, odată ajuns în Lumea Subpământeană a regelui Yama, în loc să strige „Răzbunare!”, strigă necontenit „Nedreptate!”.

Astfel ne invită Mo Yan, prin traducerea, tot a lui Dinu Luca, a romanului Obosit de viaţă, obosit de moarte, în pregătire la Editura Humanitas Fiction, să pătrundem într-o lume aflată între basm şi realitate, în care se împletesc cu umor tradiţie şi modernitate, particular şi universal.

În cultura chineză, Lumea de dincolo se împarte în Lumea Cerească, guvernată de Împăratul Galben, populată de zei daoişti, confucianişti şi buddhişti, în care ajunge partea eterică a spiritului şi Lumea Subpământeană, lumea regelui Yama, omoloagă într-o oarecare măsură Iadului european, în care coboară partea rudimentară a spiritului. Ca şi-n Infernul lui Dante, spiritele ajunse aici sunt supuse la cazne cumplite, cea mai cruntă fiind aceea de a fi prăjit metodic în ulei clocotit. Supliciul este asemănător, dar cât de diferit: una este să fii cufundat în cazanul cu smoală puturoasă şi cu totul altceva să fii întors atent pe toate feţele pentru a fi bine rumenit.

Bietul spirit al lui Ximen Nao doreşte să înţeleagă de ce a trebuit să moară taman în perioada în care toate casele, toate târgurile, toate o