Pisica mea e cea mai frumoasă pisică! E albă complet, iar eu îi spun "Fulg de Nea” şi "Albă ca Zăpada”.
Până acum, numai noi două am ştiut aceste nume, era secretul nostru. Şi are moţulică în vârful capului. Cine a mai văzut pisică cu moţulică?! Ochii mari, migdalaţi şi blânzi, ochi de căprioară, iar eu îi spun "căprioara mea”. Şi mustăcioare lungi, şi botic mic roz, şi blăniţă deasă, pufoasă, iar coada... o mândreţe de coadă: ridicată, dreaptă, stufoasă! Mişică păşeşte maiestuos prin casă, cu mers regal.
Pisica mea e cea mai cuminte pisică din lume! Ea nu fură, ca alte pisici. O singură dată a poftit la cozonac, s-a şi înfruptat din el, de la un capăt ea, de la un capăt Motănel. Era la un Paşte, dar nu m-am supărat. Am considerat că era cozonacul lor şi începuseră sărbătorirea Paştelui mai devreme. Era şi tânără, foarte tânără...
Pisica mea a fost cea mai bună şi mai iubitoare mamă. A avut 2-3 generaţii de ghemotoace albe ca ea. Când am despărţit-o de ea, i-a căutat şi plâns zile în şir. O mângâiam, dar ea plângea. Eu îi rupsesem sufletul.
Pisica mea s-a implicat în creşterea copilului meu, ca o mamă bună. Întâi era curioasă cine plânge în pătuţ. Într-o zi am lăsat-o să vadă. S-a uitat lung, mirată, apoi, parcă zicând "Aha!”, s-a liniştit. Aflase că e un membru nou în familie. L-a păzit şi iubit. Într-un fel, era şi ea mămică responsabilă. De două ori m-a avertizat, agitată, că e ceva în neregulă cu cel mic. Avea dreptate. Simţurile i-au dat de veste că Micu' are nevoie de ajutor, iar ea mi-a spus, m-a dus la pătuţ.
Pisicii mele îi place soarele. Ea face plajă pe fereastră şi tot de acolo aşteaptă venirea noastră acasă. Când venim, ea ştie. Ne cunoaşte paşii şi ne aşteaptă la uşă. Un miau mic ne spune că vrea ceva sau doar se alintă.
Pisica mea e cea mai jucăuşă pisică din lume! Îi place "De-
