Cîrţu spune că, inevitabil, patronii de club ajung, mai devreme sau mai târziu, să apeleze la serviciile sale şi dezvăluie că este considerat drept "Serviciul de Ambulanţă" al fotbalului românesc
Sorin Cîrţu vorbeşte cu pasiune despre Universitatea Craiova şi consideră echipa de la începutul anilor '90 drept cea mai pură din istoria clubului
Vulcanicul antrenor şochează atunci când spune că ar fi vrut să îşi facă două tatuaje
Domnule Cîrţu, ca jucător, aţi fost un tip statornic, dar ca antrenor lucrurile nu au stat aşa. Statistica arată că aţi schimbat 16 echipe…
Nu poţi să fii antrenor la o singură echipă! Crezi că eu nu aş vrea ca Universitatea să fie în «A» şi eu să o antrenez? Mi-aş fi dorit să fiu pe bancă doar la Craiova, un fel de Guy Roux care a stat 44 de ani la Auxerre. Eu, de exemplu, dintre toţi antrenorii Universităţii am cel mai lung mandat, din 1988 până în 1992, când mi-au căutat nod în papură să mă dea afară. Şi, dintre toţi care au trecut pe la Craiova, cred că am fost şi sunt în continuare cel mai nimerit să antrenez acolo. Nimeni nu a înţeles la fel ca mine spiritul şi stilul Universităţii.
Cât de atent sunteţi la detaliile din contract atunci când vă pregătiţi să semnaţi cu o echipă?
Nu am pierdut niciodată un litigiu! Am câteva puncte clare, fără de care nu antrenez. Asta pentru a avea siguranţa muncii, altfel ajungi să fii dominat de patron. Eu am perioade în care stau 3-4 luni fără angajament, am discuţii cu echipe, dar aştept. Iniţial, finanţatorii nu acceptă condiţiile mele, dar apoi intră în debandadă şi apelează la mine «Hai să ne scoată SMURD-ul». Am eticheta asta de SMURD...
Aveţi peste 450 de meciuri ca antrenor, cât vă ia să vă daţi seama dacă un jucător are potenţial sau nu?
Vreau să-ţi spun că nu există jucător la care să fi renunţat şi să mă fi înşelat. N
