Mare bucurie mare, procurorii au dat iama în controlorii de tren şi anchetează vreo 80 dintre ei, posibil chiar şi directori. Cred că entuziasmul creat de astfel de mişcări trebuie neapărat temperat, şi asta nu din cine ştie ce negativism funciar, ci pentru că entuziasmul de acest tip duce la consecinţe sociale şi politice foarte precise şi foarte nefaste.
1. O astfel de acţiune are doar efect temporar. Reţeaua se va reface imediat, aşa cum s-a refăcut şi după spectaculoasele desanturi cu elicoptere din vămi (sper că nu trăieşte nimeni cu impresia că s-a rezolvat corupţia din vămi? Dacă are cineva impresia asta, recomand o excursie în pieţe, unde contrabanda cu ţigări merge brici.)
2. Astfel de acţiuni nu sînt, desigur, rele în sine. Legea trebuie respectată, dar organele de anchetă ale statului nu vor reuşi niciodată să suplinească un mecanism defectuos al numirilor din administraţie. Soluţia nu va fi niciodată o anticorupţie voluntaristă şi nici intervenţia voluntaristă în administraţie a diferiţilor lideri politici, ci doar a face să funcţioneze mecanismul politic de numire, respectiv democraţia sistemului de partide. Astfel de acţiuni nu sînt rele în sine, dar mută atenţia de pe adevăratele priorităţi pe nişte fleacuri fără mari consecinţe.
3. Astfel de acţiuni creează impresia că problema din CFR sînt controlorii, ceea ce e o prostie. Problema din CFR sînt directorii mari care patronează corupţia mare, care nu au nici un interes să facă CFR să funcţioneze şi care, printre altele, îi tolerează şi pe directorii mai mici care gestionează sistemul de corupţie al naşilor. Singura problemă a CFR şi a oricărei alte instituţii sau companii de stat este cum să ajungem la un mecanism politic care să numească oamenii potriviţi la conducerea lor. Nu există alte probleme structurale ale sistemului de stat.
4. Astfel de acţiuni, cum spuneam, sortite i