La cât de şmecher s-a dat Viorel Balcan în timpul vieţii lui politice, retragerea forţată de care, iată, a avut parte zilele acestea, a fost una ruşinoasă, numai bună de luat la mişto.

Atât de jos a ajuns Balcan în ochii actualilor colegi de partid (de la PNL, de data asta), încât nimeni nu s-a întrebuinţat să îl consoleze măcar aşa, formal, de ochii lumii. Pur şi simplu, Balcan a fost umilit. E ca şi cum, la o petrecere, gazda l-ar fi rugat să se ducă până la maşină să îi aducă ceva, iar la întoarcere ar fi găsit uşa închisă, cu ceilalţi invitaţi râzând zgomotos la geamuri de faptul că el a rămas de prost în afara vilei unde lumea se distrează.

Eu îl credeam băiat mai destupat la minte pe nenea Balcan. Adică, frate, după atâţia ani petrecuţi printre hienele din politică, e de neiertat să cazi atât de uşor de prost, adică să pui botul la promisiunile unor şefi de la Bucureşti, cum că îţi vor da ei ţie un colegiu electoral unde să candidezi şi, logic, să şi câştigi un nou mandat de parlamentar. Era limpede de la bun început că Balcan va fi sărit la desemnarea candidaţilor, pentru că nu era nimeni atât de idiot încât să rişte o răzmeriţă în interiorul USL Brăila. Şi chiar dacă prin absurd Balcan ar fi reuşit să îşi aranjeze ploile la Bucureşti, tot nu s-ar fi simţit bine în pielea lui, pentru că Bunea Stancu, Boboc şi ceilalţi ar fi avut grijă să îl saboteze din orice poziţie.

La conferinţa de presă de zilele trecute, când a anunţat că s-a împăcat cu ideea că nu va candida, Viorel Balcan a declarat că îi pare rău că aşa a fost scos din jocul politic, că, vorba aia, mai avea multe de spus, încă era în putere, ca să zic aşa. Eu cred că Balcan nu este doar supărat, ci de-a dreptul terminat, în special psihic. Şi asta poate că nu neapărat faptului că a fost tăiat de la candidatură, ci pentru că nu se poate obişnui că va trebui să stea