Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
Chiar dacă simptomele sindromului Ménière au fost descrise cu mai mult de un secol în urmă, cauza acestei patologii rămâne, deocamdată, necunoscută. Totuşi ea pare să fie asociată cu o creştere a presiunii lichidului din urechea internă, mai exact a lichidului de la nivelul labirintului, camera din urechea internă care controlează echilibrul şi auzul. Episoadele de ameţeală, însoţite de deprecierea fluctuantă a auzului, ţârâitul în urechi şi senzaţia de presiune în urechea afectată par să fie rezultatul presiunii excesive exercitate de lichidul endolabirintic asupra membranelor acestuia, care, cu timpul, se deformează şi ocazional se pot rupe. Trebuie ştiut că boala Ménière se caracterizează prin atacuri periodice, care pot să dureze de la câteva minute până la aproape o zi întreagă, iar simptomele variază între uşoare şi grave, implicând, aşa cum spuneam, zgomote în urechi (tinitus, acufene), distorsionarea auzului, senzaţia de "plin” sau de presiune în urechi şi vertij, care poate fi atât de grav, încât să provoace greaţă sau vomă. La majoritatea persoanelor afectate de sindromul Ménière atacurile sunt rare, iar boala reprezintă cel mult un mic inconvenient. Totuşi, pentru un număr relativ mic de bolnavi, boala Ménière poate duce la surditate totală (este şi cazul dvs.), iar ameţelile şi greaţa care o însoţesc pot fi frecvente şi debilitante. Este dificil de spus dacă, în cazul sindromului Ménière, terapia medicamentoasă este de folos, ţinând cont de faptul că uneori boala tinde să intre în remisie şi să se amelioreze spontan. Cu toate acestea, medicamentele care combat vertijul, greaţa şi voma, reducerea fluidelor corporale cu diuretice par să fie de folos pentru unele persoane.
În cazurile în care aceste măsuri terapeuti
