Dimitrie, caruia i se mai spune si Sfantul copil cu un picior gol, s-a nascut la inceputul secolului al XIII-lea, in Basarabov, un satuc sarac din sudul Dunarii si de mic a fost trimis la munca, sa pasca oile.

Legenda spune ca, intr-una din zile, in timp ce turma sa pastea linistita, micul pastor cerceta curios cerul albastru pe care niste nori se luasera la intrecere si nu se uita pe unde calca.

Atunci, din neatentie, a calcat pe un cuib ascuns in iarba, strivind sub talpa piciorului sau trupurile mici ale unor puisori. Din acel moment, Dimitrie nu si-a mai incaltat piciorul niciodata, indiferent de vreme, ca sa-l pedepseasca pentru crima facuta.

La scurt timp dupa episodul cu puisorii striviti, Dimitrie s-a lipit de o comunitate calugareasca, ce vietuia pe langa raul Lom. Dupa ucenicie, s-a facut pustnic si s-a retras intr-o pestera aproape de rau unde a trait toata viata in rugaciuni.

Cunoscand ziua in care avea sa moara, Dimitrie s-a asezat intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, si acolo a si murit impacat.

La trei secole dupa moartea sa, o inundatie a umflat raul Lom atat de mult, incat apele au ajuns la trupul ramas nestricat al lui Dimitrie, l-au smuls dintre lespezi, si l-au ingropat in noroi.

Dupa o alta suta de ani, cand nimeni deja nu mai stia de existenta sa, Sfantul s-a aratat in vis unei fetite bolnave careia i-a promis ca o va vindeca daca parintii ii vor scoate ramasitele din din apele raului Lom, unde ajunsesera. Dupa ce moastele au fost scoase la lumina, fata s-a atins de ele si indata s-a vindecat.

Pana la razboiul ruso-turc, 1768 - 1774, osemintele au fost pastrate in satul Basarabov, apoi generalul rus Saltacov le-a luat cu sine pentru a nu fi profanate de turci.

Ajuns la Bucuresti, generalul a lasat aici racla Sfantului Dimitrie, la rugamint