Sunt convins că v-aţi săturat de contrele periodice dintre Antonescu şi Băsescu. Sau de cele dintre Ponta şi Blaga. De scălâmbăielile lui Diaconescu, sau mahalagismele lui Vadim. De ei şi de celelalte sute de politicieni care ne poluează cotidianul zi de zi cu teme goale, numai bune de aruncat la coşul de gunoi al istoriei, dar reciclate a doua zi cu tenacitatea unei furnici.

Lipsa de speranţă pe care am citit-o în ultimul studiu publicat de Vasile Dâncu, cu peste 50 la sută dintre tineri spunând că vor să plece din ţară, şi în care 30 la sută din aceeaşi categorie sunt şi mai radicali spunând că s-au săturat de România, nici măcar nu m-a şocat. Mă aşteptam la un asemenea fenomen, după cum deşertificarea a devenit o consecinţă firească a încălzirii planetei. Prea ne lovim în fiecare zi de exemple descurajante, de instituţii bazate pe norme europene, dar populate cu personaje balcanice, competente doar prin prisma carnetului de partid, ca să nu acceptăm mioritic o asemenea realitate.

Presa are partea ei de vină pentru această stare de lucruri. Numărul televiziunilor de ştiri a crescut (paradoxal) pe măsură ce criza economică a devenit mai gravă, iar goana după audienţă a transformat personaje de tipul Dan Diaconescu în vedete peste noapte, modele de succes, care se joacă cu soarta a mii de oameni. Recepţionăm cu amuzament faptul că unele partide percep o taxă de 100.000 de euro pentru un loc în parlament, fără să ne mai batem capul ce vor face după aceea aleşii noştri pentru a-şi recupera "investiţia". Declinul presei scrise poate fi cauzat şi de modul în care tratează această problemă, nu numai de factori economici. Este deranjant să vezi cum pe primele locuri la vânzări stau nişte tabloide cu subiecte uşor cretine, dar trebuie acceptat acest lucru ca pe o realitate socială şi trebuie văzut cum se poate schimba acest lucru.

„Evenimentul Zilei" va decl