Ceea ce nu trebuia sa se intample, daca mintea cea de pe urma a stralucitilor politicieni romani ar fi functionat cum se cuvine, s-a intamplat. Cancelaria de la Bruxelles, "ordonatorul de credite" la nivel de continent, a inchis caneaua rezervorului cu bani pentru Romania.
Comisia Europeana a interupt, de la 1 iulie, finantarile pentru tara noastra la cateva domenii. Situatia e mai grava decat vor s-o prezinte autoritatile de pe malul Dambovitei, in contextul in care se prefigureaza un 2013 mai dificil economic ca anul in curs.
Ce i-a deranjat pe trezorierii de la Bruxelles nu a fost rata deplorabila de absorbtie a fondurilor puse la dispozitia Bucurestiului (sub 10%, insemnand cam 1,8 miliarde euro) pentru un timp berechet de 5-6 ani. Deoarece, la urma-urmei, ramaneau rezerve pentru alte tari cu mult mai serioase si mai silitoare in facerea temelor, Romania devenind astfel doar contributor si nu receptor de fonduri.
Supararea forului european provine de la gravele si multiplele pungasii gasite la capitolele achizitii publice si conflicte de interese. Abcesul trebuia sa se sparga odata. Institutiile statului n-au fost capabile ori n-au vrut (inclin sa cred mai mult in cea de-a 2-a varianta) sa spuna "ajunge" la nesfarsita problema a licitatiilor.
Am devenit astfel lideri autoritari si incontestabili in Europa la rubrica numita caiete de sarcini daruite cu adresa. Tavalugul "cumparaturilor" publice a demarat cu aprindere in 2009. Statul roman a devansat orice tara la incredintari directe. Campion absolut la toate categoriile acestui sport de impact...banesc.
Cununa de lauri a fost invariabil spaga. Nu mai e cazul sa amintim de hiperinflatia cumetriilor duduind de eficacitate. Firme-ventuza zamislite pe numele unor babe (soacre, matusi,mame), cuscre vitrege, fecioare de familie "Cosa Nostra", nepoti prin adopt
