România trece, duminică, la ora oficială de iarnă, ora Europei Orientale. Ceasurile se dau înapoi, ora 4,00 devenind ora 3,00. Aşadar în ultima duminică din luna octombrie se încheie orarul de vară, care debutează în ultima duminică a lunii martie, şi se revine la Timpul Legal Român, când diferenţa faţă de timpul universal (GMT) este din nou de două ore.

Schimbarea nu este simultană în toate ţările unde are loc din cauza diferenţei de fus orar. Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine, apare o oră în plus. Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului zero, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.

Odată cu încetarea folosirii orei de vară, 70 de ţări din Europa şi Statele Unite ale Americii dau ceasurile cu o oră înapoi. Trei ţări din UE (Marea Britanie, Irlanda şi Portugalia) vor reveni la ora GMT, în timp ce Spania, Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Olanda vor fixa ceasurile la ora GMT+1. La rândul lor, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia şi Lituania îşi vor fixa ceasurile la ora GMT+2.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui şi reducerea folosirii luminii artificiale. Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Au urmat ani în care introducerea orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respins