- Comentariu - nr. 210 / 27 Octombrie, 2012 Avem noi, romanii, talentul – cum spun unii – de a ne denigra trecutul, realizarile de odinioara? Probabil… Intrebat de catre un reporter, ce parere are despre Romania si despre romani, Zbigniew Brzezynski, directorul Institutului de Studii Strategice din Washington, spunea ca "romanii sunt niste oameni foarte talentati si fac o foarte buna impresie in strainatate; ca romanii care au venit in SUA sa vorbeasca in fata Congresului sau sa se intalneasca cu oficiali de marca sau personalitati publice din Washington au facut o impresie excelenta”. Asa o fi, daca o spune nu chiar oricine, ci unul din cei mai buni cunoscatori ai realitatilor din aceasta parte a noastra, a Europei. Intrebarea este: daca, in afara tarii, lasam impresii "excelente” – desigur, exceptandu-i pe hoti si bisnitari, care ne-au patat imaginea, in unele tari europene –, de ce in interior (adica, la noi acasa, nu contribuim cu talentul nativ pe care-l avem la dezvoltarea tarii, si, mai ales, nu ne punem in valoare realizarile trecutului apropiat si mai indepartat? S-ar putea da multe explicatii. In orice caz, mandria de a fi roman este un sentiment care s-a refugiat undeva intr-o generatie – este trist ca o spunem – din ce in ce mai putin numeroasa, a unor carturari autentici si a unor veterani ai razboaielor, cu arma in mana sau cu penita intre degete. Din cand in cand, in contemporaneitatea galopanta a zilelor noastre, sentimentul acesta se confunda pe stadioane cu orgoliul national. Ceea ce nu este rau. Personal, marturisesc ca suprapun mandria de a fi roman cu faptul ca nu imi este deloc rusine cu nationalitatea mea; cu ce s-a facut bine in trecut, cu ce se realizeaza azi si cu proiectele de viitor. De aceea, nu inteleg cum (si de ce) – ca sa dau un exemplu – Casa Poporului (azi, palatul Parlamentului) – a doua cladire din lume, dupa cea a Pentagonului,