Poţi alege un candidat liberal în aşa fel încât să fii sigur că votul nu ajunge la cine ştie ce patron de echipă de fotbal? Ştampilezi un pesedist doar pentru că nu e pedelist? - aparenţele înşală: cam o treime din efectivul parlamentar şi-a schimbat culoarea politică cel puţin o dată. Dai votul PDL doar ca să faci în ciudă unui securist, unui plagiator şi unui vorbitor fără fapte?

Decizia e mai dificilă ca oricând. Până la urmă, conform tradiţiei, va fi ales răul pe care oamenii îl văd, la acel moment, cel mai mic. Despre calităţi precum valoare sau model de urmat nu are rost să vorbim. Toată lumea le-a căutat în ultimii 23 de ani şi, ca un făcut, numai în ţările occidentale au fost de găsit. Prea puţine s-au putut adopta aici.

Toate sondajele de opinie efectuate luna aceasta au căzut de acord asupra clasamentului de după scrutinul din 9 decembrie. Ştim deja şi că, dacă o formaţiune politică reuşeşte să ia peste 50 la sută din voturi, Parlamentul se lărgeşte cu încă cel puţin 50 de aleşi, o cheltuială în plus din banii noştri, dar care convine tuturor competitorilor: au mai multe şanse de intrare într-un job de unde pot trage chiulul oricât, fără să dea socoteală cuiva. Însuşi preşedintele Senatului a demonstrat asta. Aşadar, răul cel mai mic care va câştiga alegerile ar face un pustiu de bine să nu ne coste scump. Măcar atât.

Prezenţa slabă estimată de sondaje (aproximativ 50 la sută), precum şi numărul mare de nehotărâţi pot să afecteze procentele. În 2008, la alegerile locale votaseră cam 49 la sută dintre alegători, iar la cele parlamentare - 39 la sută. Anul acesta, prezenţa la locale a fost ceva mai mare: puţin peste 56 de procente, nivel care ar confirma prognozele pentru scrutinul din decembrie. Aşadar, răul cel mai mic care va câştiga alegerile nu doar că riscă să ne coste scump, dar va fi şi ilegitim - conform raţionam