5 aprilie 1883
Sâmbătă seara carnavalul şi-a epuizat şi ultimul ecou. Este cântecul de lebădă. Domnul Grigore Cantacuzino a dat doar o petrecere în splendida sa reşedinţă, dar a fost o petrecere de neuitat a închis apoteotic anotimpul de iarnă. În cele trei saloane de primire se îngrămădiseră numai şi numai minunăţii: tablouri, bronzuri, obiecte de ceramică răspândite cam peste tot; flori şi arbuşti în cantităţi fabuloase. Lustrele şi candelabrele aruncă o lumină feerică asupra acestui colţ din o mie şi una de nopţi. Şi în faţa tuturor acestor rochii de satin în culori variate, sub sclipirea briliantelor şi a focului din atâţia ochi frumoşi, în mijlocul acestui talmeş-balmeş arzând, rămânem orbi. Balul are un prolog magnific – comedia jucată de artişti de mare clasă. Prima piesă Pro şi contra, de Octave Feuillet, a fost interpretată de marchiza de Aubespine- Sully, de marchizul de Aubespine-Sully şi de domnişoara S. Le Kerré.
Un singur cuvânt este pe toate buzele: – "Perfect!” Ce să zicem de doamna marchiză Aubespine-Sully? Dacă ea nu ar fi fost mare doamnă, ar fi fost o mare artistă. Ea în acelaşi timp şi una şi cealaltă. Naturală, fină, distinsă, ea posedă totul. Face chiar tururi de forţă, pentru că a jucat sâmbătă, nu pot să spun că într-un singur picior, după numai două repetiţii, una dintre cele mai dificile piese ale lui Octav Feuillet.
Graţioasă şi elegantă, marchiza purta o rochie foarte simplă de caşmir alb, împodobită cu fundiţe din velur negru, care dădea încă mai mult şarm fizionomiei sale pariziene. Marchizul de Aubespine-Sully a fost un partener care s-a ridicat la înălţimea soţiei sale. Rolul subretei a fost interpretat de o fermecătoare tânără, domnişoara Le Kerré, o mică roză coafată a bonetei lui Marton.
A doua piesă, Rue de la Lune, vodevil într-un singur act de Vasin şi Boyer, pune în scenă şase personaje, do
