Orice om neliber este un ratat. Oportunistul este ratatul prin excelenta al societatii romanesti, si sursa tuturor celorlalte ratari. El este expresia "progresului" birocratic realizat de Romania, si totodata simptomul celei mai grave maladii sociale: teama de libertate. Masura in care meritul personal este recunoscut si poate fi valorizat in interiorul unei comunitati ne ingaduie sa precizam sansele de dezvoltare ale respectivei comunitati. Exista societati, cum este cea romaneasca, in care meritul personal este ignorat aproape cu desavarsire. El este inlocuit cu norma sociala, impusa birocratic. In astfel de societati, sansele indivizilor de a se rata sunt mult mai mari decat sansele de reusita. Un sistem birocratic te „ajuta" sa te ratezi in doua moduri. Pe de o parte, el inlocuieste meritul personal cu cel simbolic, si astfel te instraineaza de realitate. Pe de alta parte, un astfel de sistem impune conformismul moral si social. In cadrul lui, poti parveni pe scara sociala, dar numai cu pretul depersonalizarii. Chiar si in cazul in care putem gasi exemple de reusita in interiorul unei societati birocratice, reusitele nu sunt decat aparente. O astfel de societate impune ca model uman administratorul. Si cand administratia devine scop in sine, realitatea administrata ajunge in cele din urma sa isi piarda substanta, pe care nimeni nu mai stie cum sa o genereze. In acest caz, individul ajunge administratorul nefiintei, ba chiar al propriei sale nefiinte, transformandu-se in propriul sau diavol. Aceasta este forma cea mai perfida a ratarii: cu cat te adaptezi mai bine unui regim birocratic si reusesti sa te impui in ierarhie, cu atat iti pierzi calitatile umane care iti ofereau sansa veritabilei reusite. In consecinta, un regim birocratic nu iti garanteaza decat ratarea. Fie ca te adaptezi la el, fie ca nu, sansele de a-ti dezvolta calitatile umane raman, in cel mai b