O intrebare cu tot atatea raspunsuri cate locuri ale unui inel de pe Arena Nationala. Sa le luam pe cele mai sonore. Gigi Becali, probabilul viitor ales in divanul legislativ, a facut rost de un mecanic scolit la atelierele nemtesti, unde reglajul fin exclude peticeala si lucrul facut de mantuiala.
"Lau", cum il alinta consoarta-impresar, nu improvizeaza reggae a la Bob Marley, ci a trecut pe concertul de fotbal greu dirijat candva la Steaua de bagheta lui nea Imi. Desi aflat inca la stadiul de repetitii cu public, corul "ros-albastru" interpreteaza din ce in ce mai fidel "Oda bucuriei" de a juca.
Este drept, stafful din loja cu fireturi si canafi a reusit cateva implanturi foarte inspirate. "Forfecarul" Chiriches, cainosul Bourceanu, care, impreuna cu fostul miner Pintilii, demoleaza de la mijloc in sus tot ce misca pe linia de trei sferturi a adversarului. II ajuta la asedierea castelelor cu plasa lancierii Raul de Chiajna si Tase Dodel.
Langa acestia urca sufocant flankerii Chipciu si Adi Galerie. Doi iepuri ce dau cu catapulta in ariergarzile inghesuite pe ultimele zeci de metri patrati. Odata asigurata defensiva de catre "puitorii de mine" din mijlocul formatiei, aripile false, Latovlevici si Georgievski, pun risturile interioare pentru centrari ce dau atacuri de panica fundasilor adversi.
Voi reveni asupra cuirasatelor Nikolic si Rocha atunci cand ei insisi isi vor reveni. Primul din euforia licorilor lumesti, celalalt din reveriile unui adolescent debusolat.
Insa, mai presus de toate, la Steaua a revenit linistea. Aia adusa de rezultate. Acesta e factorul crucial pentru a fi "uber alles", in dialectul lui Reghecampf. "Cel mai mare manager" din toate timpurile romanesti (em-em Stoica) pare mai aplicat si mai aplecat pe scouterie si relatiile cu binomul lot-ultrasi.
Spre binele stelelor pe c
