Precizez din start că n-am nimic de împărțit cu antrenorul lui Dinamo. Dimpotrivă, parcă simt nevoia să-l apăr pe măsură ce pînă și suporterii, cei din urmă aliați ai lui, au ajuns să-l părăsească și chiar să-l fluiere. Sentimentul respectiv nu mă împiedică să observ însă că alb-roșiii continuă să alterneze evoluțiile bune cu prestațiile slabe, pentru a lăsa din cînd în cînd loc unora de-a dreptul lamentabile. Așa a fost partida de sîmbătă, o remiză albă de uitat repede, urîtă.

Pretind unii că Dinamo merita totuși victoria. De acord, a dominat și, printre alte ocazii de gol, a avut două bare. În fond, dacă a luat un punct în deplasare, ce atîta tevatură?! Poate că nu-i cazul de tevatură, dar de îngrijorare e, asta sigur, în condițiile în care trupa italianului n-a convins la Piatra Neamț, a jucat prost spre foarte prost! Ca atare, nici n-a mai învins sub Pietricica, acolo unde triumfase pe linie în ultimele 3 sezoane, înscriind 12 goluri fără să primească vreunul!

I s-a reproșat lui Bonetti că, deși lipsit de viteziști, persistă în așezarea 4-3-3, cînd specialiștii apreciază că 4-4-2 ar oferi mai multă libertate de mișcare și un plus de eficiență. De discutat, opiniile diferă. Părerea mea e că italianul a greșit în momentul în care l-a scos pe Țucudean la pauză și l-a introdus pe Issa Ba. Argumentul? Dacă-ți propui să forțezi, și Dinamo trebuia să forțeze, nu înlocuiești niciodată golgeterul vîrf de atac cu un mijlocaș la închidere!

Adăugînd și gafa comisă cu Alvarez, lăsat să joace șotronul după minutul 75, rezultă că Bonetti a rămas dator sîmbătă. Echipa, dar și el. Abandonînd refrenul cu “una grande partita”, hazliu și chiar ridicol, a sesizat și el că lucrurile scîrțîie, că nu merg cum s-ar cuveni, probă că a declarat “Atitudinea trebuie schimbată!”. Firește, are dreptate, trebuie schimbată, dar cine s-o facă, Papa de la Roma?! Italianul uită