(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 77, octombrie 2012) Enrique Vila-Matas (n. 1948, Barcelona) este considerat cel mai important scriitor spaniol contemporan (New York Times), iar cărţile sale adevărate capodopere (Times Literary Supplement). A studiat dreptul şi jurnalistica, a fost redactor la revista de cinema Fotogramas. În 1970 a regizat două filme de scurtmetraj, Todos los jóvenes tristes şi Fin de verano. În 1971 a scris prima sa carte, Mujer en el espejo contemplando el paisaje. Între 1974 şi 1976 a locuit la Paris într-o mansardă închiriată de la Marguerite Duras, unde a scris al doilea roman, La asesina ilustrada. Romanele cele mai importante (Historia abreviada de la literatura portátil / Istoria abreviată a literaturii portabile, 1985; Suicidios ejemplares / Sinucideri exemplare, 1991; Recuerdos inventados / Amintiri inventate, 1994; Bartleby y companía / Bartleby&Co, 2001; El mal de Montano / Boala lui Montano, 2002; París no se acaba nunca / Parisul nu se termină niciodată, 2003; Exploradores del abismo / Exploratorii abisului, 2007; Dublinesca, 2010, Aire de Dylan, 2012) şi eseurile sale au fost traduse în peste 30 de limbi.
A fost mai simplu decît credeam. Vila-Matas era unul dintre invitaţii-star ai Spaniei, la Salonul de carte de la Torino, m-am dus la o întîlnire cu cititorii şi, cînd s-au terminat discuţiile, am mers direct la el şi i-am spus în franceză că vreau să fac un interviu pentru o revistă din România. A fost teribil de amabil, mi-a scris mail-ul pe ultima pagină din Istoria prescurtată a literaturii portabile şi mi-a desenat o floare pe prima. Era convins că mă cheamă Chiara. L. V.
Ce înseamnă, în penultimul dumneavoastră roman, Dublinesca, "fanatismul nemăsurat pentru literatură"?
Este o frază ironică dedicată acelora care cred că sufăr de "boala lui Montano", adică aş fi "bolnav de literatură", ca personajul din Mal
