Cine crede că peste doi ani se va circula mai puţin cu naşul în România, pentru că au fost arestaţi zeci de ceferişti în ultimele zile, să ridice mîna. La fel de bine aţi putea crede că au crescut încasările la vamă pentru că în februarie 2011 au fost umflaţi vameşi şi poliţişti de frontieră cu sutele- numai că nu e cazul. S-a cheltuit CU o mulţime cu ofiţeri sub acoperire, au fost arestaţi oameni şi noaptea, ca a doua zi să le dea drumul tribunalele, s-au început nu ştiu cîte urmăriri penale costisitoare şi unii au fost trimişi în judecată, vom vedea peste cîţiva ani cu cît folos- dar, pe fond, nu am reuşit să schimbăm nimic.
Nu încape nici o îndoială că şi vameşii, şi controlorii CFR se purtau incorect. Dar felul în care ne luptăm cu corupţia sistemică e complet ineficient. Azi am să arăt mai întîi cauzele acestei ineficienţe. Pe urmă, motivele pentru care această strategie greşită este în mod sistematic cea aleasă. Şi în final, care ar fi politica alternativă şi mai eficientă la acest circ arbitrar al arestărilor, care, de exemplu, scapă tocmai traseul spre mare, unde se merge cel mai mult cu naşul. Zic asta din documentare, că eu nu merg nici la Marea Neagră, nici cu CFR, şi cu naşul nu am călătorit niciodată.
Nu există corupţie sistemică decît acolo unde se manifestă o disproporţie masivă între ceea ce pretinde statul că face (au oferă) şi ceea ce face în fapt. De exemplu, statul pretinde că oferă asistenţă medicală pe un anumit pachet de servicii la preţul asigurării de sănătate, dar ea nu ajunge de două ori, odată că, dacă toată lumea ar cere acele servicii (analize, operaţii), ele s-ar epuiza după primul sfert, a doua că statul se preface a crede că medicii şi asistentele pot opera cu salariile lor foarte mici- numai că e imposibil. Diferenţa dintre sfertul pentru care ajung analizele plătite de stat şi celelalte trei sferturi, sau dintre salar