Reportaj la granita dintre viata si moarte Sunt obisnuiti sa le moara oameni in brate, fie ei pensionari sau copii. Vazandu-i in ce conditii lucreaza, este greu sa iti dai seama de unde apare la ei satisfactia profesionala. Cu atat mai putin cu cat motivatia materiala e aproape inexistenta: salarii ce pleaca de la 1.500 lei, lipsa atentiilor etc. Nevoiti adesea sa renunte chiar si la concedii, sarbatori sau weekenduri libere care li s-ar cuveni, medicii gasesc totusi un alt fel de satisfactie in munca lor, una poate greu de inteles pentru multi dintre noi. Este satisfactia ca ai reusit sa smulgi un suflet din ghearele mortii, din drumul spre Lumea de Apoi. Lupta cu moartea are loc in fiecare zi in Unitatile de Primire Urgente ale spitalelor iesene. Uneori, medicii urgentisti pierd batalia, dar se imbarbateaza mereu si spera ca vor castiga razboiul. In acele momente, pentru ei nu mai conteaza concediile ratate, sarbatorile petrecute la serviciu sau salariile mici, ci doar pacientul, a carui viata atarna de un fir de ata. Sunt constienti ca ei scriu restul povestii, iar de fiecare data incearca, prin toate mijloacele posibile, ca finalul sa fie unul de basm. Au vazut atat de multe, dar tot devin sensibili si varsa lacrimi cand ceva le da planurile peste cap. Nu au insa timp de pierdut, se autocontroleaza si o iau de la capat. Unii medici se simt insa coplesiti de lipsa de personal si petrec ore in sir la spital, indeplinind si atributiile celor care nu exista. Zi de zi, ora de ora, medicii urgentisti au o singura misiune: sa acorde primul ajutor si sa ofere noi sanse la viata. Pariul cu moartea Sirena ambulantei se aude de la zeci de metri departare. Un singur sunet este suficient pentru ca tot personalul sa se mobilizeze, sa pregateasca un pat si sa-si arunce pe mainile cu care au salvat atatea vieti manusile albe. Nu e nimic nou, asa si-au petrecut mai mult de jumata