Starul săptămânii teatrale care începe astăzi cu opera într-un act Gianni Schicchi de Giacomo Puccini și se încheie duminică 4 noiembrie cu montarea shakespeariană Măsură pentru măsură, trecând însă prin Așteptându-l pe Godot al lui Samuel Beckett și Călătoriile lui Gulliver după Jonathan Swift, este, la prima vedere, un regizor cum nu se poate mai străin de acest statut.
Pe cât de generos și fecund în artă, pe atât de scump la vedere și zgârcit la vorbă (e notorie graba cu care se retrage în umbra spectacolelor proprii, lăsându-i pe alții să le „explice”), Silviu Purcărete merita, de bună seamă, de ani buni ca cea mai importantă reuniune teatrală autohtonă să-i cuprindă într-o singură „ramă” creațiile mai noi și mai vechi, toate la fel de proaspete însă și dorite de un public întotdeauna numeros.
Hiperbolice ori miniaturale, supra ori hiperrealiste, ludice, tandre, comice și pline de grație, ori, dimpotrivă, pline de cruzime, universurile create de Silviu Purcărete nu pot fi aduse la același numitor. Dacă o secțiune Purcărete ar fi, în mod cert, un pariu câștigat pentru orice festival din lume, de la Avignon la Edinburgh – unde, de altfel, spectacolele i-au și fost ovaționate –, iată că FNT se poate lăuda la ediția 2012 cu patru repere ale vastului său univers regizoral.
Văzute în suită, ele compun o imagine elocventă nu doar asupra unui artist inconfundabil, ce trece cu lejeritate de la Shakespeare la Beckett, și de la Jonathan Swift la Giacomo Puccini, ci și asupra unor poli de creativitate ai mișcării noastre teatrale. Imposibil de reținut numai unul dintre spectacolele memorabile semnate de Silviu Purcărete la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, toate invitate, după 1990, pe marile scenele ale lumii – de la Ubu Rex cu scene din Macbeth de Alfred Jarry/William Shakespeare, Phaedra după Euripide şi Seneca, Danaidele şi Orestia de
