La 20 de kilometri sud de Bucureşti pe drumul spre Giurgiu este ferma de lapte ce a aparţinut până nu de mult gigantului Tnuva. Aici era cel mai important "generator" de materie primă pentru fabrica israelienilor de la Popeşti-Leordeni, unitate în care Tnuva a investit peste 50 de milioane de euro în speranţa că va ajunge pe podiumul pieţei locale a laptelui.
Între timp fondul de investiţii ce controlează procesatorul israelian de lapte a decis că cifrele din bilanţurile afacerii din România nu mai justifică planurile de viitor şi nici prezenţa pe piaţa locală. Exit-ul a fost decis rapid. De la primele zvonuri până la decizia oficială au trecut numai câteva luni, iar în spate au rămas o fabrică de lapte, datorii de milioane de euro şi 1.000 de vaci.
Acum ferma de vaci a Tnuva de la Adunaţii-Copăceni, unitate care asigura o pătrime din materia primă procesată de israelieni, dă la prima vedere puţine indicii că aici se mai fac afaceri. În interiorul fermei grajdurile sunt însă pline de animale, iar productivitatea fiecărui animal este urmărită computerizat, un semn că aici a funcţionat o fermă industrială. Cu toate acestea, în lipsa fondurilor pompate de Tnuva, nivelul producţiei este departe de cel obţinut atunci când ferma funcţiona în tandem cu divizia de procesare.
Cele 550 de vaci de lapte din fermă au ajuns să producă acum în fiecare zi 4.000 de litri de lapte, de cinci ori mai puţin decât la începutul anului, înainte ca Tnuva să renunţe la fermă, iar aceasta să ajungă în insolvenţă.
Din acel moment, afacerea a ajuns astfel să fie condusă de administratorii judiciari, cei care au misiunea de a vinde activele fermei. Niciun ban nu va ajunge însă la Tnuva, fondurile obţinute în urma vânzării urmând a ajunge în conturile creditorilor printre care se numără bănci precum BRD, Banca Românească sau National Bank of Greece. În primele t
