În Turcia, în orice colţ al ţării ce "muşcă" din două continente, mai puţin din Europa şi mai cu poftă din Asia, comerţul este ridicat la rang de artă. Fie că e vorba de binecunoscutele buticuri însirate de-alungul străzilor, fie că e vorba de bazarele aglomerate sau de ambulanţii care se strecoară cu abilitate printre sutele de gură-cască, spectacolul este acelaşi. Turistul este "vânat", fără încetare, cu ochi ageri şi apoi "atacat" cu dibăcie după strategii exersate nativ, probabil, din generaţie în generaţie. În Turcia, în orice colţ al ţării ce "muşcă" din două continente, mai puţin din Europa şi mai cu poftă din Asia, comerţul este ridicat la rang de artă. Fie că e vorba de binecunoscutele buticuri însirate de-alungul străzilor, fie că e vorba de bazarele aglomerate sau de ambulanţii care se strecoară cu abilitate printre sutele de gură-cască, spectacolul este acelaşi. Turistul este "vânat", fără încetare, cu ochi ageri şi apoi "atacat" cu dibăcie după strategii exersate nativ, probabil, din generaţie în generaţie.
De cum simte miros de turist ce sigur are ceva bani în portofel, turcul sare ca ars în calea lui şi îl ofertează cu ce crede el că i-ar trebui, musai, musafirului său care a ajuns în Ţara Semilunei.
Abordarea? În rusă, în italiană, în spanolă, în germană şi, bineînţeles, în română...După cum îi sună vânzătorului ambulant la ureche vorbele care-ţi ies pe gură. Cu chinezii e puţin mai greu... Urmează parlamentări fără de sfârşit, câteodată uşor agresive, dar mereu cu un zâmbet şiret agăţat de chip, jonglerii neînţelese cu cifre rostite din vârful buzelor şi chiar regii dublate de costumaţii otomane ce întregesc ţinuta comerciantului insistent. Ba chiar, unii îşi fixează pe cap o piramidă uriaşă de covrigi pe care o plimbă maiestuos printre turiştii rămaşi cu gura căscată, ca la circ. Că-ţi trebuie sau nu, dacă turcul ţi-a "furat" privirea, aju
