"M-am născut la Eastwell, în Kent, în 1875. O casă mare de piatră cenuşie, într-un imens şi frumos parc englezesc o pădure, cu largi pajişti de iarbă, vaste zări unduite, nu măreţe sau mohorâte, ci blânde, liniştite, nobile ca un cămin englezesc.(...)"

 Alfred, Maria, Victoria, Melita, Alexandra Victoria, Beatrice. Aceştia erau copiii cuplului Maria Alexandrovna, singura fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, şi Alfred duce de Edinburgh. Maria, viitoarea Regină a României, a fost nepoata Victoriei, regina Marii Britanii.

 În mai toate articolele scrise de-a lungul vremii despre minunata Regină Maria am povestit despre marile sale suferinţe şi împliniri după ce a călcat pe pământ românesc. Astăzi, de ziua sa de naştere, mi-a venit un gând ca un zâmbet – să  amintim puţin de copilăria sa. Cu amintiri pe care le-a notat în "Povestea vieţii mele". Nimic cronologic. Doar câteva tuşe de bucurie, naivitate şi mister... copilăresc.

"Copilăria noastră a fost o copilărie fericită şi fără griji, copilăria unor copii bogaţi şi sănătoşi, feriţi de loviturile şi de asprele realităţi ale vieţii. Mama ţinea în viaţa noastră un loc mai mare decât tata – el, fiind marinar, lipsea adesea dintre noi, ba chiar era întrucâtva un străin perntru noi, un străin oarecum minunat, frumos, pârlit de soare, cu ochi albaştri (...). Aveam noi oarecare teamă de el? Poate că da, puţintel; orişicum, el era pentru noi ceva cu totul deosebit, şi zilele în care ne băga în seamă erau zile de sărbătoare pentru noi; dar mama era marea realitate a vieţii noastre. Mama era aceea care hotăra despre toate, mama era aceea la care alergam, mama care venea să ne sărute la culcare, care ne lua la plimbare pe jos sau cu trăsura, care ne mustra sau ne lăuda, şi care ne spunea ce trebuie să facem şi ce nu. Ne iubea cu patimă.(...)."

Aminitiri despre o copilărie feric