Răsplătiţi cu aur în veacurile vechi, alungaţi de biserică şi condamnaţi pe rug de Inchiziţie, căutătorii de apă şi-au păstrat tradiţia cu sfinţenie. Cunoştinţele lor străvechi se dovedesc şi azi folositoare. Răsplătiţi cu aur în veacurile vechi, alungaţi de biserică şi condamnaţi pe rug de Inchiziţie, căutătorii de apă şi-au păstrat tradiţia cu sfinţenie. Cunoştinţele lor străvechi se dovedesc şi azi folositoare.

Practicată pe scară largă încă din Antichitate, radiestezia ţinea ascunsă o taină care, abia în secolul XX, a fost demonstrată ştiinţific. Toate fiinţele şi obiectele absorb, produc şi transmit energie. Întregul univers cunoscut este construit din energie. Dar vibraţiile din mediul înconjurător se dezvăluie numai anumitor oameni, înzestraţi cu o capacitate deosebită. Radiesteziştii susţin că ei simt radiaţiile tuturor lucrurilor, fie ele ascunse în adâncul pământului, în cofraje de beton sau în organismul uman. Metodă de investigare străveche, radiestezia a fost, de-a lungul secolelor, cea mai bună sursă pentru găsirea izvoarelor de apă curată. Practicanţii ei se lăudau că puteau "vedea" şi filoanele de aur din munte sau că puteau descoperi ţiţei în adâncuri. În ultimele decenii, radiesteziştii şi-au îndreptat atenţia şi spre corpul uman, susţinând că pot depista bolile grave precum cancerul. Vibraţiile organelor bolnave, spun ei, transmit mesaje puternice, tulburătoare, care vorbesc despre lipsa de echilibru a întregului organism.

Radiestezia înseamnă "sensibilitate la vibraţii", după cum se traduc cele două cuvinte care compun numele, de origine latină. Într-adevăr, cei care vor să practice această metodă de investigaţie trebuie să fie înzestraţi cu o sensibilitate aparte. Capacitatea de a percepe câmpul magnetic terestru şi energia emanată de elementele şi corpurile din natură este specifică fiinţei umane, dar tot mai mult ignorată în vremurile