Au plecat si au zăvorât portile in urma lor. De ce m-au închis aici? De ce m-au abandonat? Bunicii lor şi-au invins teama de razboi cu ajutorul meu, taţii lor au privit chipul iubitelor prin ceata fumului meu, poate, chiar şi ei au încalcat regulile părinteşti tot cu mine. M-am născut în anul 1931 si m-au îngropat în 2011. Sunt cea mai cunoscuta marca de ţigări din România şi totusi... cu ce am greşit!? Au plecat si au zăvorât portile in urma lor. De ce m-au închis aici? De ce m-au abandonat? Bunicii lor şi-au invins teama de razboi cu ajutorul meu, taţii lor au privit chipul iubitelor prin ceata fumului meu, poate, chiar şi ei au încalcat regulile părinteşti tot cu mine. M-am născut în anul 1931 si m-au îngropat în 2011. Sunt cea mai cunoscuta marca de ţigări din România şi totusi... cu ce am greşit!?
Buna ziua, sunt albă, fără filtru şi am un miros inconfundabil. Dacă nu m-aţi recunoscut, sunt Ţigara Carpaţi. M-am născut la Fabrica de Ţigari din Sfântul Gheorghe, în anul 1931, şi de atunci generaţii întregi şi-au împletit viaţa cu fumul meu albăstrui. Nu am avut prea des norocul să întâlnesc oameni bogaţi. Am fost concepută ca o ţigară accesibilă. În schimb, am ştiut să mă fac iubită.
Anii 30... undeva în mahalaua Văcăreştilor - crâşma "La Zissu". Muncitori, calfe, negustori, studenţi, prostituate. Urlau comediile, cânta muzica lui Zavaidoc, Cristian Vasile şi era un fum de-l tăiai cu cuţitul. Fumul meu, fum de ţigară proaspată, românească. Ce vremuri... Eram în plină glorie. Apoi, s-a declanşat războiul. Bărbaţii au plecat pe front şi odată cu ei m-am dus şi eu. Teama, dorul de familii lăsate acasă, de iubite părăsite în gări, erau alinate tot cu ajutorul meu. Din pacate, nu ajungeam pentru toată lumea. Camarazii mă rupeau pe jumatate şi mă împărţeau frăţeste. Noaptea eram fumată pe ascuns de teamă să nu mă împuşte duşmanii. Ardeam ca o torţă, ca amarul