Am pariat anul trecut, la spectaculoasele descinderi cu elicoperul în regatul vameşilor, că, în câteva săptămâni, toţi "învinuiţii" vor fi liberi. Sau că, în cel mai rău caz, vor plăti câţiva fraieri. Sursa: EVZ

Grangurii din sistem au intrat în procese ce se vor lungi cu deceniile. Punem pariu că şi recentul desant pe căile ferate, cu zarva de rigoare, cu luminile reflectoarelor şi întrebările agresive ale jurnaliştilor cu tot, se va încheia la fel? Blatiştii sunt o realitate la fel de dureroasă a României precum cei care-şi procură prin fraudă ajutoare de handicapaţi, se pensionează la patruzeci-cincizeci de ani, deşi sunt sănătoşi tun, şi, în general, cum e cam toată populaţia României.

Asediul în forţă de săptămâna trecută i-a proiectat în prim plan pe "naşi" şi "supra-naşi". Etichetele şi informaţiile curgeau gârlă: "circuit mafiotic" "ramificaţii criminale", "complicităţi ce duc pe peroanele marilor gări şi, mai sus, în birourile ministeriale". Ceea ce, probabil, corespunde întru totul realităţii. Dar de ce sunt stigmatizaţi doar ei? Nu există corupţie fără corupător. Or, cine sunt "corupătorii" de pe liniile CFR? Priviţi-i cu atenţie. Amintiţi-vă cum arătau majoritatea celor coborâţi din trenurile ante-diluviene de pe liniile secundare, cu ochii cârpiţi de somn, cu mâinile răsucite la spate de jandarmii înarmaţi, flancaţi de câini. Scenele erau filmate de obicei la crăpatul zorilor, ori noaptea târziu.

Amintiţi-vă feţele lor speriate, de oameni umiliţi şi obidiţi. Gândul te ducea la orice, dar nu la nişte infractori periculoşi. În alte vremuri, probabil tot ei s-ar fi găsit în vagoanele spre Auschwitz ori Gulag.

Înainte de a constata că statul e jecmănit — şi e —, ar fi onest să-i studiem mai îndeaproape pe "jecmănitori". Şi să ne întrebăm: în slujba cui e, de fapt, statul?! Concluzia va fi devastatoare pentru minciuna îngrozitoare în care