"Este un nou şoc pentru ţesutul industrial francez. Luni dimineaţă, grupul suedez Electrolux a anunţat închiderea uzinei din Revin (o comună din nordul Franţei), cu 419 angajaţi", scrie Le Figaro de marţi, 23 octombrie.

"Ţesutul industrial francez" este în suferinţă, iar ziarele franceze nu încetează, ediţie după ediţie, să anunţe închideri de întreprinderi.

Pentru angajatul fabricii Electrolux din Revin, care câştigă 2.000 de euro pe lună şi a cărui fabrică se închide pentru că produce maşini de spălat cu încărcare verticală care nu se mai caută, supravieţuirea euro pentru care se întâlnesc zi de zi politicienii de la Bruxelles este departe.

La fel de departe cum este acordul României cu FMI pentru angajatul român de la Oltchim plătit cu 1.500 de lei, întreprindere care are desfacere, se spune, spre deosebire de maşinile de spălat cu cuvă verticală, dar nu are acces la materia primă necesară. Oamenii văd slujbe, politicienii discută acorduri.

Mai la nord, Ford a provocat furie în Belgia anunţând că va închide în 2014 o fabrică cu 4.300 de angajaţi la Genk. Un muncitor belgian costă 57 dolari pe oră, cu taxe şi contribuţii sociale incluse (4.000 de euro salariul mediu net lunar), în timp ce unul spaniol, de la fabrica Ford din Valencia, costă angajatorul numai 33 dolari pe oră (2.000 de euro salariul mediu net), conform ziarului belgian L'Echo.

Însă acelaşi fenomen economic este cel care loveşte şi la Piteşti, şi la Revin, în Ardenii Franţei. Dezindustrializarea provocată de competeţia cu Estul îndepărtat.

900 de uzine au fost închise în Franţa în ultimii trei ani, iar actualul preşedinte François Hollande a câştigat şi pentru că a pedalat mult pe ideea de reindustrializare. Există chiar un minister al Redresării industriale în noul guvern francez. Va avea soluţii?

Distrugerea de locuri de muncă în industrie în favoarea Orientu