La dezbaterea organizată de Ziarul Financiar, la 2.09.2011, pe tema managementului privat la companiile de stat, am declarat tranşant şi categoric că acesta este un proiect supus eşecului, mai mult de imagine, electorală desigur, ceea ce astăzi începe să se întrevadă, bineînţeles la 1 an şi 2 luni distanţă. Şi nu am fost singurul, în acelaşi sens s-a exprimat şi o mare personalitate a României din domeniul HR, dl. Radu Furnică.
Am fost întrebat pe ce raţionamente îmi fundamentez opinia. Răspunsul ar fi: viziune, înţelegerea fenomenului şi experienţa, având privilegiul să gestionez mai mulţi ani, în calitate de creditor principal, pentru 4 miliarde USD, ca şi preşedinte al Autorităţii de Valorificare a Activelor Bancare, 4.000 de companii, de stat şi private, însă cele de stat, reprezentative pentru economia României. Mai mult, ca ministru al controlului în 2003 şi 2004, am radiografiat cât se poate de bine situaţia companiilor de stat din România, exemplul jafului de la Aro Câmpulung Muscel, devoalat de mine în acea perioadă, prezentat în recenta emisiune "România te iubesc!", de la Pro tv, ca şi multe altele, de altfel, fiind o dovadă clară.
Managementul privat la companii de stat este imposibil, sunt două lumi, două civilizaţii complet diferite, care atunci când interferează se ciocnesc violent, generând mutanţii care apar, iată astăzi, încă din faza preliminară de introducere a acestui tip de management, i-aş spune mai degrabă profesionist decât privat, cred că este mai corect.
Închipuiţi-vă ce înseamnă pentru un manager profesionist contactul cu o companie de stat. Vă propun să lucrăm pe un caz concret, cum ar fi Oltchim, pentru o mai bună înţelegere.
Managerul profesionist, să spunem că-l cheamă Heinrich Vystupil, orice asemănare de nume cu alte personaje din domeniu fiind total întâmplătoare, îşi intră în rol.
Intră pe poarta combi
