Starul săptămânii teatrale care începe astăzi cu opera într-un act Gianni Schicchi de Giacomo Puccini şi se încheie duminică 4 noiembrie cu montarea shakespeariană Măsură pentru măsură, trecând însă prin Aşteptându-l pe Godot al lui Samuel Beckett şi Călătoriile lui Gulliver după Jonathan Swift, este, la prima vedere, un regizor cum nu se poate mai străin de acest statut.
Pe cât de generos şi fecund în artă, pe atât de scump la vedere şi zgârcit la vorbă - e notorie graba cu care se retrage în umbra spectacolelor proprii, lăsându-i pe alţii să le „explice" -, Silviu Purcărete merita, de bună seamă, de ani buni ca cea mai importantă reuniune teatrală autohtonă să-i cuprindă într-o singură „ramă" creaţiile mai noi şi mai vechi, toate la fel de proaspete însă şi dorite de un public întotdeauna numeros.
Hiperbolice ori miniaturale, supra- ori hiperrealiste, ludice, tandre, comice şi pline de graţie, ori, dimpotrivă, pline de cruzime, universurile create de Silviu Purcărete nu pot fi aduse la acelaşi numitor. Dacă o secţiune Purcărete ar fi, în mod cert, un pariu câştigat pentru orice festival din lume, de la Avignon la Edinburgh - unde, de altfel, spectacolele i-au şi fost ovaţionate -, iată că FNT se poate lăuda la ediţia 2012 cu patru repere ale vastului său univers regizoral. Văzute în suită, ele compun o imagine elocventă nu doar asupra unui artist inconfundabil, ce trece cu lejeritate de la Shakespeare la Beckett, şi de la Jonathan Swift la Giacomo Puccini, ci şi asupra unor poli de creativitate ai mişcării noastre teatrale.
Imposibil de reţinut numai unul dintre spectacolele memorabile semnate de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Marin Sorescu" din Craiova, toate invitate, după 1990, pe marile scenele ale lumii - de la Ubu Rex cu scene din Macbeth de Alfred Jarry/William Shakespeare, Phaedra după Euripide şi Seneca, Danaidele şi Orestia de E