Mâine e început de lună, începutul sfârşitului toamnei… În Calendarul Popular i se spune Brumar, Vinicer sau Vinar şi este luna în care bruma argintează firul ierbii iar mustul se transformă în vin, licoarea sacră a beţiilor rituale închinate zeului Dionysos.

Despre vin se povesteşte că demască minciunile şi învinge vrăjile, fiind singura băutură care, picurată drept ofrandă şi înghiţită de pământ, poate fi băută de cei morţi. Nelipsit astăzi în sacramentele creştine, în Orient şi Egipt vinul însoţea marile sărbători încă de acum 5000 de ani. Legenda spune ca Dionysos, zeul vinului, s-a născut în Tracia, pe teritoriul de astăzi al României, de unde şi faima acestei miraculoase băuturi produse de daci. Despre războinicii greci care s-au dus în Tracia sa găsească vinul, citim în Iliada, iar despre consumul ritual al vinul din uimitoarele vase ceremoniale de tip rhyton, aflăm din scrierile lui Herodot. Un astfel de vas din argint a fost descoperit la Poroina Mare, în Mehedinţi. Are forma unui cap de taur, simbol mithraic, solar, şi reprezintă patru preotese care ţin în mâinile lor un rhyton şi un vas de libaţie. Probabil tot un ceremonial descria şi Platon, într-unul din Dialogurile sale, atunci când vorbea despre faptul că  tracii beau vinul neamestecat cu apă şi, considerându-l aducător de fericire, îl împrăştiau pe hainele lor. Nu trebuie să uităm că în Grecia antică, vinul era considerat substitutul sângelui lui Dionysos, simbol al cunoaşterii şi al iniţierii, băutură a nemuririi.

"Acesta este Sângele Meu”, spune despre aceeaşi licoare Mântuitorul la Cina cea de Taină iar prima minune a Lui a fost preschimbarea apei în vin la Nunta din Cana Galileii. Simbolistica medievală ilustrează parabola potrivit căreia Hristos este un butuc de vie iar lăstarii sunt ucenicii săi. Şi în iconografia noastră ortodoxă, viţa-de-vie devine chip al lui Hristos, i