Mâine e Halloween, o sărbătoare occidentală de origine celtică, 31 octombrie marcând tranziția dintre jumătatea „luminoasă” și cea „întunecată” a anului. Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea „de dincolo” se îngustează în ziua de Samhain („sfârșitul verii”), permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, a tuturor sfinților - All Hallows. Denumirea s-a păstrat, tradițiile, însă, au supraviețuit și ele. O fie ziua de 1 noiembrie a sfinților, însă noapte de 31 octombrie spre 1 noiembrie aparține strigoilor, fantomelor, spiridușilor, vampirilor ș.a.m.d. Evident, mulțumită lui Bram Stoker, la modă sunt ultimii, apetitul publicului pentru romane și filme avându-i ca eroi, chiar pozitivi, pe cei ce se hrănesc cu sânge uman menținându-se la cote maxime. O cercetare științifică riguroasă a fenomenului ar putea părea ridicolă, fiind vorba de fantasme. Totuși, LiveScience publică o analiză a reputatului Benjamin Radford, autorul mai multor cărți dedicate abordării științifice a fenomenelor paranormale, intitulată „Adevărata istorie a vampirilor”. Radford îl citează pe Matthew Berseford, autorul lucării „De la demoni la Dracula: Crearea mitului modern al vampirilor”, conform căruia este imposibil de determinat momentul exact al apariției mitului, existând însă dovezi că „precursori” ai vampirilor existau în cultura antichității, fiind prezenți atât la vechii egipteni, cât și la chinezi (jianshi seca energia vitală a victimelor sale), tibetani etc. Cum au apărut vampirii La credința în existența vampirilor s-a putut ajunge foarte ușor. A fost deajuns ca o persoană cu imaginație bogată să dea vina pe morți pentru o boală necunoscută ce a provocat moartea prin sângerare sau pentru o crimă cu autor necunoscut sau pentru atacul unui animal. Ca să se produc