Trei sferturi din populaţia mediului rural trăieşte în condiţii precare, iar 37% (adică peste un milion de oameni) sunt lucrători familiali neremuneraţi, fără vreo formă de salariu sau plată în natură, arată ultimele studii ale Academiei Române.

Aproape toate exploataţiile agricole din România, mai precis 99,2%, sunt ferme de subzistenţă individuale. Doar 0,8% sunt exploataţii agricole cu personalitate juridică, acestea deţinând controlul asupra a 44% din suprafaţa agricolă a ţării. Terenurilor agricole din România sunt extrem de fărâmiţate – împărţite în peste 3,8 milioane de exploataţii agricole distincte, din care cea mai mare parte cu suprafeţe de sub un hectar. Astfel, România a devenit ţara cu cele mai multe exploataţii agricole din UE.

Singura salvare pentru cei care lucrează în agricultură sunt politicile şi programele care să ajute asociaţiile agricultorilor să se consolideze şi să se capitalizeze corespunzător. Aceasta ar fi şi singura soluţie pentru creşterea productivităţii şi pentru ca agricultura să se transforme într-un sector care contribuie efectiv la bugetul statului. Asocierea nu este posibilă în condiţiile actualelor bariere fiscale. Statul a avut în vedere asociaţiile numai ca forme de reprezentare, nu ca forme de organizare care ar putea aduce un venit corect agricultorilor. E necesar un Program Naţional de Dezvoltare Rurală care să aibă în vedere dezvoltarea formelor asociative şi nu doar a producătorului individual.

Datele Ministerului Agriculturii arată că investitorii străini deţin deja aproximativ 8% din totalul suprafeţei arabile a României, adică peste 700.000 de hectare de teren arabil şi că fenomenul înstrăinării terenului este în creştere. Nu se pune problema ca străinii de bună credinţă să nu deţină terenuri arabile în România, ci agricultorii români să beneficieze de facilităţi reale în achiziţia utilajelor şi a