În Franţa asistăm la un moment de tensiune între guvern şi patronat. Parctic, patronii s-au mobilizat şi cer guvernului o substanţială reducere a fiscalităţii care apasă asupra întreprinderilor. Ceea ce pune guvernul într-o situaţie delicată pentru că scopul său este să facă economii drastice în vederea revenirii la echilibrul bugetar.

Spiritele par destul de încinse în acest moment, dezbaterea a luat o turnură vehementă iar avertismentele patronilor se înmulţesc. Fără o politică susceptibilă să ducă la o scădere a preţului muncii, Franţa riscă să nu mai fie competitivă pe terenul economiei mondiale, spun ei. Putem vorbi chiar de o ofensivă patronală împotriva guvernului socialist.

Astfel de mişcări au mai avut loc în istoria recentă a Franţei, de exemplu în 1981, cînd patronii s-au mobilizat împotriva programului de naţionalizări lansat de preşedintele socialist de atunci, François Mitterrand. Patronii s-au mai mobilizat masiv şi în 1990 împotriva reducerii săptămînii de lucru de la 39 la 35 de ore, măsură luată, de guvernul socialist de la acea oră. Asociaţia franceză a intreprinderilor private cere reducerea fiscalităţii cu 30 de miliarde de euro pe următorii doi ani. Iar preşedinte principalei organizaţii patronale, Laurence Parisot, nu ezită să recurgă la imagini plastice pentru a descrie situaţia interprinderilor franceze.

Ea spune: Franţa este asemeni vasului Titanic, ea se apropie de un iceberg care riscă să o scufunde, acest iceberg este foarte aproape şi are forma crizei actuale prin care trece Europa.

In consecinţă, patroana patronilor cere guvernului să ia măsuri rapide în favoarea intreprinderilor franceze care se înăbuşă sub presiunea fiscalităţii. Laurence Parisot cere nici mai mult şi nici mai puţin decît o revoluţie, o reformă radicală, un “big-bang economic”, spune ea, de natură să redea oxigen creativităţii şi competi