Castelul de nisip din jurul lui Lance Armstrong, fost cel mai premiat ciclist din istorie, a început să cadă. Și pare a nu se mai opri. I s-au luat Tururile Franței, participările la maratoane, sponsorii își cer banii înapoi. Până și contul lui de Twitter a renunțat la titluri. Doar legenda mai rămâne de șters. Dacă a existat vreodată.
Francis Fukuyama, un politolog american, vorbea la un moment dat despre finalul istoriei. Ei bine, momentul acesta în care fiecare zi înseamnă un titlu mai puțin pentru Armstrong, îmi aduce aminte de vorba asta: finalul istoriei.
Căci toate forurile cicliste din acest moment încearcă să șteargă istoria. Ca și cum ultimii 13 ani nu ar fi exitat. 13 ani în care nimeni nu a câștigat, în care Armstrong nu a existat. A fost un ciclist care a participat și nu a câștigat nimic. A existat cândva un Lance Armstrong. Dar forurile cicliste încearcă să șteargă memoria victoriilor lui.
13 ani au trecut când sportul ciclist a trecut printr-o perioadă marcată de acest patron al Turului Franței. O perioadă în care nimeni nu putea să îl atingă. Acum, uitându-ne pe noile cărți de istorie ale ciclismului, cărțile oficiale, vedem manuscrise șterse cu pastă albă, ca în documentele clasificate de către serviciile de securitate. A existat cândva un ciclist, dar el este acum o bandă albă trasă pe o foaie. Există un Tur al Franței în care în dreptul câștigătorului există „N/A“.
Ce ne-a rămas după 13 ani în era nenumitului? A existat ciclismul? Am existat noi? A existat un sport?
Răspunsul răsare din fundul plutonului. Răspunsul apare din țipetele spectatorilor. Ciclismul tăiat cu pastă corectoare albă este ciclismul care a fost făcut doar pentru spectacolul oferit publicului, pentru veniturile unor oameni, pentru publicitate, pentru o cauză distrusă. Publicul a vrut spectacolul, iar când ciclism
