Parcă aliniate cu rigla, pozele sunt orânduite cu grijă, câte patru pe pagină, lipite din colţ în colţ ca să nu se scorojească. Doar cartonul îngălbenit pe care sunt aşezate le trădează vechimea.

Cele 238 de instantanee sunt moştenirea lăsată de generalul Nicolae Mihăilescu românilor pentru care a luptat cu arma în mână, şi toate vor fi oferite publicului sub forma unei cărţi unice, care va cuprinde cea mai bogată colecţie de imagini adunate de la eliberarea Bihorului şi vizita regală în Oradea, până la cucerirea Budapestei.

Fotograf de front

Născut în Bucureşti, Nicolae Mihăilescu a avut de mic armata în sânge. Rămas orfan, la 12 ani s-a înrolat copil de trupă, urmând mai multe şcoli de infanterie şi cavalerie. Ambiţios, a făcut şi Şcoala Superioară de Război, echivalentul Academiei Militare de acum. În octombrie 1918, ajuns locotenent-colonel, a participat la luptele din Transilvania sub comanda generalului Traian Moşoiu, iar pasiunea sa pentru fotografie s-a concretizat în sute de imagini surprinse în locurile pe unde l-a dus frontul.

Din primele zile ale lui aprilie 1919, când unitatea sa intra în Bihor, până la cucerirea Budapestei, în august, ofiţerul a adunat poze pe care, meticulos, le-a rânduit în trei albume tematice. Primul conţine 88 de piese şi redă intrarea trupelor româneşti în Oradea, pe 20 aprilie. Cel de-al doilea e consacrat vizitei în oraş a Regelui Ferdinand Întregitorul şi Reginei Maria (foto), în 23 mai, şi are 94 de fotografii. Al treilea, cuprinzând 56 de poze, descrie campania pentru eliberarea Ungariei de sub regimul bolşevic al lui Kun Bela, în august. În total, 238 de fotografii realizate în 124 de zile.

Salvate din întâmplare

Nicolae Mihăilescu s-a retras din armată în 1938 cu gradul de general, după ce a refuzat oferta Regelui Carol al II-lea de a deveni ministru al Siguranţei Naţionale. "Nu am făcut