Am așteptat cu sufletul la gură premiera celui mai nou film din seria 007 și trebuie să recunosc că n-am fost deloc dezamăgit. Și asta nu numai pentru că sunt fan al seriei de vreo 20 de ani, ci și pentru că Skyfall este clar unul dintre cele mai bune filme cu cel mai celebru agent secret, fiind însă și cel mai realist. De la început până la sfârșit, vedem că scenariștii francizei au învățat de la colegii responsabili de succesul seriei Bourne și l-au făcut pe James Bond cât mai uman cu putință. Acesta, interpretat de un mult mai stilat și mai plăcut Daniel Craig, suferă fizic și psihic, este chiar bătut de adversari mai puternici, ba chiar este depășit la inteligență de un fost coleg, interpretat în stilul obișnuit, adică genial, de către Javier Bardem. Ca să nu mai vorbim de faptul că singurul gadget folosit în cel mai nou film cu James Bond este celebrul Aston Martin DB5, prima mașină folosită de agentul secret în urmă cu 50 de ani, acesta fiind doar unul dintre omagiile aduse istoriei celei mai longevive francize cinematografice. În rest, agentul se bazează pe calitățile sale fizice și psihice, ceea ce va prinde mai mult la spectatorii maturi, amatori de reality show-uri. Și, bineînțeles, câștigă la final, dar nu fără pierderi serioase. Dar până atunci avem parte de mai mult de două ore de film bun, grație și regizorului premiat cu Oscar pentru American Beauty, Sam Mendes, care te ține cu sufletul la gură până la final. Când pleci cu o impresie foarte bună, gândindu-te că singura chestie neplăcută la film nu are legătură cu pelicula propriu-zisă, fiind vorba de proverbiala lipsă de inspirație a traducătorilor de titluri de film, care au tradus Skyfall în Coordonata Skyfall fără să vadă filmul. În rest, un film care va intra în istorie pentru mai multe motive, pe care spectatorii le vor descoperi în timpul proiecției.