Oamenii isi intorc fata de la gunoieri, pentru ca miros urat, au unghiile negre, traznesc a mitilic si injura. Dar, vorba unui poet, absenta lor dintr-un mare oras ar fi la fel de grava ca o boala atomica.
Parlamentarii miros frumos, au manichiura proaspata, beau sprit dupa ce iau masa, nu in loc de ea si spun versuri la televizor. Absenta lor dintr-o mare democratie ar fi la fel de grava ca o dictatura, dar prezenta lor echivaleaza cu o indigestie.
In tara lui cine striga mai tare, guvernantii striga ca e saracie, deoarece - nu-i asa? - mostenirea e grea, insa majoritatea atat de greu castigata, prin tradari momite cu colegii noi, lucioase, calca pe urmele ascendentilor pedelisti.
Nu exista zi lasata de la Dumnezeu fara o noua mostra de ipocrizie la vedere si, totusi, zarurile sunt aruncate: revolutia bunului-simt va inlocui revolutia simtului bun, orientat spre grup.
Asa ca, daca tot e saracia crunta, senatorii au votat - priviti fotografiile din ziare, cat sunt de convinsi de utilitatea gestului lor! - pentru achizitionarea a 150 de masini noi. Daca-i intrebi pe soferii parlamentarilor - de regula copiii lui "cutare", care, ca sa nu bata barurile, s-au gandit sa le dea o functiune sociala - , piesele sunt scumpe, masinile actuale de-abia se mai tin in suruburi, fac zgomot si, in general, nu cadreaza cu importanta incarcaturii.
Incepand de joi, parlamentarii sunt in colegiile lor. Ii gasesti la birou doua ceasuri, unde nu stau la indemana necajitilor, ci in spatele unei usi unde nu patrund decat initiatii care vin cu sugestii de lobby pentru cate o afacere mutual avantajoasa.
Audientele le tin de regula sefii de cabinete, care selecteaza, selecteaza, selecteaza, ca sa nu le crape stapanilor fata de atata efort de a se stapani sa nu caste. Caci oamenii vin cu probleme mari, uneori izbucnesc in p
