- Social - nr. 211 / 30 Octombrie, 2012 Conform cartii lui Constantin Paunescu "Agresivitatea si conditia umana” este o notiune care vine din latina, agressio - a ataca, se refera la o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite in plan constient, dar si fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradarii, constrangerii, umilirii unei fiinte, investite cu semnificatii pe care agresorul le simte ca atare si reprezinta o provocare. Originea agresivitatii este in mecanismul de excitabilitate al sistemului nervos central, o insusire a fiintei vii pe toata scara acestuia. Agresivitatea se manifesta in cadrul relatiilor socioafective, de la atitudinea de pasivitate, indiferenta, refuz de ajutor, ironie, tachinare, amenintare, violenta propriu-zisa, manifestandu-se pulsional, afectogen, atitudinal, componenta ca parte integranta a naturii umane – dinamismul unei persoane angrenate pentru autoafirmare sau depasirea greutatilor vietii, conform dictionarului Walman, de a arata ostilitate, prin manifestarea de acte agresive, tendinta de a depasi, autoafirmarea prin promovarea neabatuta a propriilor interese, hiperenergie, reactii si tendinte permanente de dominare, in grup social si comunitate. Forme de manifestare – excitabilitatea, pe starea sistemului nervos central, sensibilitate de grad maximal, fata de factorii de mediu extern si intern. Definitia acesteia - notiune psihofiziologica de excitatie, din latina excitatio- stimulare, excitatie psihomotorie definita ca manifestare la nivel supradimensionat a functiilor psihice normale sau modificarea lor in sens calitativ sau cantitativ. Formele hiperexcitabilitatii-gesturi de nerabdare, ton ridicat si iritat, stare accentuata excitativa, ideatie accelerata, efervescenta a limbajului, labilitate emotionala, incredere exagerata in sine. Comportamentul agresiv si formele sale - in cad