Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), a vorbit într-un interviu acordat Mediafax despre neregulile pe care le-a constatat la unele dintre filialele ICR, despre sume cheltuite de institut şi despre faimoasa afirmaţie legată de calorifer.
Reporter: De ce consideraţi că ICR de la Bucureşti nu poate acoperi întreaga ţară, astfel încât să fie nevoie de deschiderea a patru noi filiale?
Andrei Marga: Trebuie să facem distincţie între filialele Institutului Cultural Român, care sunt unităţi amplasate în provinciile istorice ale României - Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Craiova -, şi institutele culturale române care sunt amplasate în exterior. Am iniţiat filialele din mai multe raţiuni şi o să evoc câteva dintre ele. În primul rând, aceste filiale ar trebui, ar fi bine să creeze acces pentru literaţi, artişti, cercetători din diferitele centre ale ţării la programele ICR. Până acum, accesul a fost mai anevoios, pentru motivul simplu că aici erau toate soluţiile, toate resursele, iar cei de la instituţii resimţeau distanţa care este până la Bucureşti.
Al doilea motiv al înfiinţării filialelor este acumularea de resurse financiare la faţa locului. Unele judeţe, unele capitale de judeţe au resurse financiare considerabile, care ar trebui să fie folosite. În general, ICR trebuie să folosescă mai mult, pe lângă resursele bugetare şi resursele extrabugetare, iar aici este un canal foarte bun. În definitiv, aici sunt multe firme care susţin traduceri, cercetări ştiinţifice, elaborarea de lucrări - fie că este vorba de lucrări artistice sau de cercetare. În concluzie, este vorba despre două raţiuni: acces lărgit la programele ICR şi acumularea de resurse financiare pentru ICR.
Rep.: Ce aţi găsit la ICR-urile din străinătate după plecarea echipei Patapievici (Horia-Roman Patapievici, fostul preşedinte al ICR, n.r.)? Ce aveţi să le repro
