Sorin Oprescu a dezvelit statuia MS Regelui Mihai, consecvent cu stilul care i-a adus un scor ”constitutional”, de aproape 60 la suta (daca Bucurestiul avea Constitutie, ar putea s-o schimbe singur, cu 2/3). Neimplicat in viata de partid, independent, asociat ca imagine cu evenimente faste: inaugurari, sfintiri, serbari populare. Exact opusul atitudinii lui Traian Basescu, care a trait politic din scandal, partizanat, injuraturi. Nu popularitatea lui Oprescu, care se opreste la Chitila, il face un candidat cu sanse la prezidentiale, ci stilul. Crin Antonescu, incrancenat in razboiul de opt ani cu Puterea portocalie, a devenit un Basescu in oglinda, inclusiv prin replicile adresate presei cotroceniste.
Oprescu e politicos cu toata lumea, ii ignora pe cei care il critica si nu se angajeaza in promisiuni rostite cu glas inalt, care ii limiteaza libertatea de miscare pe campul de lupta (ce i-a trebuit lui Antonescu sa anunte ferm ca va candida in sectorul 3, de exemplu, daca jocurile nu erau facute?).
Doua sunt piedicile pe care le-ar putea intampina Oprescu, in perspectiva unei candidaturi la prezidentiale. Alegerile au loc la jumatatea mandatului de primar. Dupa experimentul cu Basescu, care a plecat la Cotroceni si ni l-a lasat pe Videanu, abandonarea postului nu va fi usor inghitita de public.
Pe de alta parte, nu este exclus ca functia de presedinte sa fie atat de compromisa de ceea ce s-a intamplat, si mai ales de ceea ce se poate intampla, incat aceasta sa nici nu mai existe. Care sunt scenariile pentru viitorul imediat?
Sistemul reprezentat de Traian Basescu accepta schimbarea de regim, pastrand in maneca dosarele, stenogramele, arestarile, pe care sa le joace anul viitor-asta ar fi o varianta. Asteptarea ar urma sa fie rasplatita in anul ce vine, odata cu erodarea la guvernare, dar mai ales pe greutatile economice: criza, varf de sarcina
