Era de așteptat. Prima observație a mediilor de informare occidentale, după alegerile din Ucraina, trimite la rezultatul foarte solid al opoziției. Cu 21%, după o campanie electorală dură și viciată, blocul opoziției animat de Iulia Timoșenko, a obținut mai mult decît era de crezut. Oare?

Nimeni nu știe care ar fi fost rezultatele, în condițiile unei campanii corecte. Tocmai aici e problema. Reacția occidentală e, un pic dar suficient, naivă. Rezultatul obținut de Timoșenko și de opoziția potențială a lui Klitșko (12%) plus radicalii de la Svoboda (8%) sugerează un front activ anti-Ianukovici și lasă impresia unui electorat pro-democratic redutabil.

Lucrurile stau cu totul altfel. Nu fiindcă trebuie să stea neapărat rău, ci pentru că relațiile de putere nu se pot decide prin alegeri în Ucraina lui Ianukovici. Controlul admistrativ și legal sau ilegal asupra statului e atît de bine pus la punct încît alegerile sînt, în cel mai bun caz, un instrument de comunicare cu restul lumii și nu instanța care decide.

Ce a vrut, așadar, să comunice regimul Ianukovici? Exact ce a mai comunicat: că Ucraina e disponibilă și că nimic nu e decis, dată fiind existența variantei pro-democratice. Cu alte cuvinte, rezultatul alegerilor menține ambiguitatea în relațiile cu Uniunea Europeană și Statele Unite, fără a pune în dubiu supremația Președintelui Ianukovici și a Partidului Regiunilor. Schema obligă UE și SUA să facă declarațiile rituale care salută reușita încurajatoare a procesului electoral democratic și să observe, la capitolul „și altele”, carențele ce rămîn de rezolvat.

Procedura e cunoscută. Ea a mai fost aplicată în Rusia și Georgia. Mediile de informare occidentale ar fi trebuit să se aștepte la reluarea acestei operații care blocehază contestația, furnizează iluzii și protejază raporturile politice de facto. Singurul re