Amânarea primirii României și Bulgariei în Spațiul de Liberă Circulație, Schengen, este deja un semn că porțile Europei încep să se închidă.

România a evoluat în ultimii ani sub așteptări, în vreme ce Republica Moldova a avansat pe drumul reformelor cu „o viteză fără pre­ce­dent“. Comparația a fost făcută la București de Štefan Füle, comisarul pen­tru extindere şi vecinătate, care a constatat că „România a avut o performanță sub­mediocră în ultimii cinci ani și nu și-a folosit pe deplin avantajele, influența, di­men­siunea și resursele pentru a putea deveni un exemplu de succes“. În schimb, Republica Moldova „este o poveste de succes“, pentru că a făcut pro­grese „concrete“ într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Contrastul dintre cele două peisaje descrise de comisarul pentru extindere şi vecinătate este și mai accentuat, dacă luăm în con­si­derare declarația sa de săptămâna trecută, în care a explicat că România a intrat ne­pre­gă­tită în Uniunea Europeană. Štefan Füle su­ge­rează că Republica Moldova are șanse să de­vină membră a Uniunii, dacă își păstrează rit­mul reformelor. Este o formulă prin care ofi­cialul de la Bruxelles încearcă să încurajeze sta­tele aflate la periferia con­tinentului, oferindu-le o pers­pectivă, chiar dacă destul de îndepărtată.

„La capătul Parteneriatului Es­tic nu se află un zid“, a su­bliniat Štefan Füle, glosând asupra faptului că apro­fun­darea integrării și extinderea sunt două procese care fac parte din ADN-ul Uniunii. Par­teneriatul Estic este un acord de asociere, semnat în 2009 între 6 state fos­te sovietice și Uniunea Europeană, iar politica de vecinătate a fost concepută de strategii de la Bruxelles în mod distinct de politica de lăr­gire. Altfel spus, politica de vecinătate nu a fost gândită pentru pregătirea lărgirii, fiindcă, după cum explica Günter Verheugen, fostul co­misar pentru integrare, „țăril