Un scenariu de criză dat publicităţii recent de FMI preconizează că economia României ar putea scădea cu 5%, iar moneda naţională, leul, s-ar putea devaloriza până la 5,5 lei pentru un euro. Scenariul a înfierbântat lumea politică, dar trebuie precizat din capul locului că scenariul nu reprezintă aşteptări reale, ci se referă la riscuri previzibile. Un fel de a lua în calcul ceea ce e mai rău, pentru a fi pregătit în cazul în care dezastrul ar putea veni. De altfel, acestea sunt în general principii sănătoase după care se ghidează adevăraţii antreprenori, care reuşesc chiar şi în vremuri de crâncenă criză. Când aceste veşti vin peste altele precum Oltchimul şi ultimele ştiri din zona fondurilor europene încep să dea frisoane.
Adevărul este că lucrurile care se întâmplă în lumea întreagă nu sunt dătătoare de speranţă. Lumea întreagă fierbe lăsând să se întrevadă ceva rău. America are probleme grave cu economia şi dă semne din ce în ce mai clare că nu mai are bani să se joace de-a jandarmul planetei. China începe să aibă şi ea probleme cu creşterea economică exact în pragul unei schimbări la Beijing. Europa previzionează o stagnare pe termen de cinci-zece ani, în cel mai bun caz.
În situaţia asta, norii de pe cerul viitorului sunt negri, fără îndoială, iar singurul lucru la care te poţi gândi cu certitudine este să-şi cauţi adăpost pentru o posibilă urgie. Nu un uragan precum cel care a lovit America, ci unul care loveşte în starea tuturor muritorilor de rând.
Pentru astfel de situaţii de criză am intrat în Uniunea Europeană, ca să fim la adăpost de uraganele economice care ar putea să vină. Iar pe când ele ajung la mal şi sunt gata să lovească, noi ajungem să nu ştim să profităm de poziţia avută. Nu intrăm repede în Shengen, pierdem masiv bani europeni, iar oficialii români au drumul blocat spre poziţiile importante în cadrul Uniunii. Dar
