Scris de Corina Hutan - ARAD. Prezentă la Arad pentru a-și lansa „Jurnalul”, în cadrul Festivalului de Teatru Clasic, Oana Pellea a acceptat să ne acorde un scurt interviu. Fiica regretatului actor Amza Pellea și-a deschis sufletul pentru a vorbi despre familie, viață, moarte, bucurie, singurătate și autocunoaștere…

De ce ați scris un „Jurnal”? Spuneați, în carte, în felul următor: „Habar nu am despre ce să scriu… Oare faptul că sunt singură este un motiv?”

Nu știu dacă „Jurnalul” vorbește despre singurătate ci, cred că sunt întrebări ale fiecăruia dintre noi vizavi de viață, de moarte, de iubire, de Dumnezeu. Sunt întrebări simple ale oricărui om de pe Pământul acesta. Nu a avut o temă stabilită acest „Jurnal”. E chiar ceea ce gândesc și ceea ce am gândit pe parcursul vieții mele. Consider că, atâta timp cât există lucruri ce te marchează în viața de zi cu zi, este bine să le scrii, să îți amintești de ele în timp. S-ar putea să te surprinzi. Cred că cel mai frumos lucru este să te surprinzi, să te uimești pe tine într-o autodescoperire și căutare a sinelui.Vorbiți foarte mult despre tatăl dumneavoastră, Amza Pellea…

Eu vorbesc tot timpul despre tata și despre mama. Datorită lor mă aflu pe acest Pământ. Lor le datorez tot ceea ce am fost și tot ceea ce sunt în momentul de față. Spuneați într-un interviu: „Când a murit tata am murit o parte din mine, când a murit mama am murit de tot”

Da, cam așa a fost. Pe tata l-am pierdut la 22 de ani iar pe mama la 41 de ani și așa am simțit. Mi-am adorat părinții si pierderea lor a fost ca o moarte a mea…Și cum ați reușit să treceți peste această mare cumpănă a vieții dumneavoastră?

Credința în Dumnezeu cred că e răspunsul… M-am gândit că singurul lucru pe care și l-ar fi dorit părinții mei, pentru mine, ar fi fost să fiu fericită și, atunci, am dus viața mai departe având ca bază gândul acesta că, bare